Acestea sunt cuvintele pe care orice topograf le-a auzit măcar odată în viaţă, atunci când se afla la aparat. În această postare voi spune câte ceva despre profesia de topograf. Dar înainte de a vorbi despre topograf trebuie înţeleasă noţiunea de “topografie“.
"Geo“ “Metros“ sunt cuvintele greceşti care stau la baza cuvântului “geometrie“ de astăzi şi înseamnă “masurători terestre“. Aşadar, ceea ce făcem în gimnaziu la geometrie (teorema lui Pitagora, triunghiurile asemenea ale lui Thales, teorema sinusurilor, metode simple şi complexe de calculare a suprafeţelor şi a volumelor etc.) au fost create pentru a măsura şi calcula supreţe terestre. În linii mari, aceasta e ideea topografiei. Acestea fiind spuse, să vedem ce face efectiv topograful.
Activităţile sale se desfăşoară atât pe terenul care face obiectul respectivei lucrări, cât şi la birou, acolo unde se desfăşoară operaţiunile tehnice de calcul, de realizare a documentaţiilor şi de redactare a hărţilor. Datorită acestui fapt, topograful nu are o muncă sedentară de birou şi nici nu vine zilnic acasă extenuat fizic. Atunci când situaţia o permite, topograful poate alege când şi cât timp să lucreze pe teren, respectiv la birou. Aceasta se întâmplă, de obicei, când topograful lucrează pe cont propriu sau când şeful e un tip de gaşcă.
Dar nu am răspuns la întrebarea cea mare şi anume: ce vede topograful “acolo“? Acel aparat poate fi o staţie totală, un teodolit sau o nivelă şi ceea ce vede el este prisma sau stadia pe care colegul său o ţine pe un detaliu care trebuie măsurat. Iar pentru a avea mai mare precizie, acea lunetă e dotată cu două “fire reticulare“, asemănatoare acelora ale unei puşti cu lunetă. E vorba de un “plus“ care e amplasat în centru imaginii pe care o vede topograful.
Ajuns la birou, topograful descarcă pe calculator datele preluate pe teren de aparat. Aceste date sunt prelucrate de programe specializate, după care se generează coordonatele finale ale detaliilor măsurate. Având coordonatele, se poate începe redactarea hărţii (sau a planului), iar aici se vede migala sau simţul estetic al topografului. Dacă e vorba de un teren sau o construcţie ce trebuiesc întăbulate, această etapă e precedată de realizarea unei documentaţii cadastrale care va fi redactată şi semnată de topograf. Documentaţia aceasta este prezentată clientului, acesta o semnează (după ce, bineînţeles, o citeşte), după care e depusă la Oficiul de Cadastru. La Oficiu stă pentru verificare un număr de zile (de la două săptămâni la o lună), după care, dacă a fost acceptată, se returnează împreună cu un extras de Carte Funciară în care e înscrisă modificarea sau datele din documentaţia cadastrală. Şi, pe scurt, aceasta e treaba unui topograf, cu micile probleme şi situaţii imprevizibile pe care, până la urmă, viaţa ni le rezervă tuturora.
În concluzie topografia e o profesie care asigură multă flexibiltate birou-teren, cu frecvente flashback-uri din orele de matematică din gimnaziu. Nu e recomandată celor care speră să facă toată viaţa acelaşi lucru, celor care gâfâie dupa 2km de mers pe jos, celor care nu ştiu că CD-Rom-ul nu e suport pentru ceaşca de cafea şi, bineînţeles, celor care aveau coşmaruri cu profesorul de matematică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu